Fermierul Adrian din Dragu și viața lângă animale

Adrian este fermier de ani buni, unul care nu doar crește și îngrijește animale, ci le și îndrăgește, le consideră un fel de comoară la casa omului. Are câteva sute de oi, una mai frumoasă ca cealaltă. Crede că o familie poate trăi de pe urma unei turme de oi, dar sacrificiile sunt mari. Nu contează, pentru că, spune oierul, animalele nu trădează și te ajută chiar și atunci când îți este mai greu. Inginerul Ioan Cherecheș este cel care mi-a propus să ieșim, să îmi prezinte un fermier din Dragu, un om simplu, harnic, devotat muncii în agricultură. Parcă sunt tot mai puțini astfel de oameni cu toate că fără agricultură, lumea asta s-ar risipi, ar rămâne doar praful de ea. Zis și făcut.

Ioan Cherecheș m-a luat în mașină și am pornit împreună spre Dragu. Am oprit mașina la marginea unui teren pe care fusese cultivat porumb. Era dimineață și frig, bruma acoperise aproape totul. În depărtare am văzut o turmă de mioare ce pășteau liniștite. La fiecare colț era câte un câine strașnic, cu lătrat gros, apăsat și cu simțuri ascuțite. S-a apropiat o mașină de teren condusă de Adrian, fermierul din Dragu. Purtând o căciulă neagră, din lână, oierul ne-a dus lângă turmă. Oile și-au ridicat capul, au recunoscut mașina stăpânului, iar câinii s-au apropiat dând din coadă, bucuroși că își văd prietenul.

L-am întrebat câte oi are. A zâmbit. Să tot fie câteva sute. Cert este că sunt animale bine îngrijite, hrănite. „Mi-s tare dragi și de asta sunt așa frumoase. Le îngrijesc. O familie poate trăi de pe urma unei turme cu oi, dar sunt multe sacrificii. Am două fete la școală în Hida. Ele văd, unii merg vara în vacanță, în concedii. Noi nu putem, trebuie să avem grijă de animale. N-ai sărbătoare când ești fermier. Animalul trebuie hrănit în ziua de Crăciun, de Anul Nou, zi de zi, indiferent că e vară sau iarnă. Animalul îți dă carne, lapte, dar trebuie să-l îngrijești. Aici e sacrificiul”, mi-a povestit sălăjeanul rezemat în „botă”. Între timp a venit și ciobanul, cel care stă în permanență cu turma. Oile mănâncă resturile de porumb, cucuruzii rămași nerecoltați. Mănâncă lacome, iar din când în când își schimbă direcția la acțiunea paznicilor grijulii, câini frumoși, impunători, dar blânzi. Simt hoțul din depărtare, iar la Dragu sunt probleme mari. Se fură mult, din păcate. Acum, oile sunt pe câmp, dar iarna sunt duse la adăpost, în ferma lui Adi.

Vânătorii de subvenții

Și Adi se numără printre fermierii ale căror turme de animale au fost afectate de secetă. Și acum se simte lipsa apei, faptul că în acest an a plouat foarte puțin în majoritatea zonelor din județ. Din păcate, oierii n-au primit despăgubiri. Are și fermierul supărările lui. Este necăjit și arată cu degetul spre cei care și-au cumpărat animale doar pentru a primi subvenții, sunt un fel de vânători de subvenții. Sunt de acord cu el. Știam că sunt astfel de „vânători”, cei care cumpără sute de animale, le înregistrează pentru a primi bani de pe urma lor, dar le uită în vale sau pe deal. Lapte, brânză, carne? Nici vorbă, pe acești proprietari de animale nu-i interesează decât să dețină aceste oi sau vaci și să ceară subvenții, atât, ei nu vor să producă nimic. „Aici e marea problemă, subvențiile trebuie acordate diferențiat.

Nu este normal ca noi, cei care iubim animalele, le creștem, le îngrijim, mulgem lapte, facem brânză, obținem carne, să fim băgați în aceeași oală cu cei care vor animale doar pentru subvenții, nu, nu este corect. Noi urmărim să facem și ameliorare, suntem înscriși în asociație, vrem să ne dezvoltăm, să aducem valoare muncii. Sper ca lucrurile să se clarifice în viitorul apropiat”, a încheiat sălăjeanul. La rândul său, inginerul Ioan Cherecheș a explicat că la nivelul Uniunii Europene se lucrează deja la un proiect care vine să soluționeze această problemă, iar sprijinul financiar să fie asigurat doar celor care cresc animale, dar și produc de pe urma lor, sunt înregistrați, autorizați, așa cum este firesc să fie. L-am mai întrebat pe Adrian dacă s-a gândit vreodată să renunțe, să vândă animalele. Nici vorbă, nici gând, bărbatul iubește prea mult comorile de la poalele dealului. Succes, Adrian!